In caz ca mai incapea indoiala, The Pixels au o schema aproape complet noua de aranjament sonor si par a se opri asupra detaliilor ceva mai mult decat inainte, livrand astfel un sound complex care se desface urechilor in mai multe straturi pe care le rasfoiesti, poate nu chiar pana la capat, dar aproape fara sa respiri, in fata scenei.

Cu toate ca foarte mult si cu aproape orice ocazie imi doresc sa-i explodeze corzile la Epiphone lui Gigi (si nu numai lui) din cauza ca Hotel Fetish is no more, concertul The Pixels ar fi fost totusi pe jumatate diferit fara el. Proportia e intr-adevar una nedreapta pentru ceilalti 2 membri fara greseala ai trupei, Catalin Rulea si Alexandru Buzea, dar totusi Gigi e mai inalt (as in “larger”) si mai este si un caz care a inteles si se foloseste de experienta din trupele in care a activat anterior. Pentru cine nu a inteles nimic din cele de mai sus, Gigi (Alex Catrina) a fost frontman Hotel Fetish, probabil cea mai buna trupa indie locala aparuta pana acum.

Revenind la The Pixels, noile lor piese sunt foarte atent si cred ca si destul de mult invartite, fiecare dintre cei 3 membri legandu-si cumva firesc intre ei instrumentele si vocile. Beat-urile apar, dispar, se inmultesc sau apasa foarte armonios si parca exact acolo unde le astepti, fara ca previziunea sa transforme muzica Pixelilor in ceva monoton. Mi-ar fi placut mai mult ca toate inceputurile pieselor sa fie facute din instrumente sau macar nu dintr-un singur buton, insa oricum mirabila disproportie dintre numarul oamenilor de pe scena si cel al sunetelor pe care le produc e mai mult decat multumitoare.

Foarte bine au fost redecorate si piesele mai vechi, care au ridicat oportun pulsul de final. The Pixels, intr-o varianta mai cuminte si mai elaborata, au cantat prea bine pentru 10 lei intrarea. Si daca i-ati ratat, nu faceti aceeasi greseala maine: la ora 21:45 incepe in Laptarie cel de-ai doilea si probabil ultimul lor concert din luna februarie.

Postat de alexandra