Daca ajungi sambata seara in club Fabrica dupa ora 23 si abia a terminat de cantat prima trupa, inseamna ca inca se mai asteapta sosirea in valuri a publicului.  Cam asa a fost si  aseara, cand, in jur de 23 si un pic abia incepea sa cante trupa Sketch, care, ori de frica bacului de peste cateva luni, ori din experienta concertelor dese din ultima vreme, incep sa prinda un timid contur muzical. M-as bucura pentru ei ca motivul sa fie cel din urma si, de asemenea, sa aiba curajul de a iesi in concerte si in afara Bucurestiului. E un test pe care, cu sau fara bacul luat, aveti nevoie sa il treceti.

Dupa ora disparitiei Cenusaresei, in fata unui public ce depasea cu putin deloc descuranjanta cifra 100, au inceput sa cante Kumm.  Nu i-am mai vazut din 3 iunie 2011, de la un concert fara vlaga pe care l-au sustinut in Clubul Taranului si care, trebuie sa recunosc, m-a plictisit irevocabil. Practic, aseara am avut parte de o experienta total opusa, regasind o formatie Kumm, coerenta si foarte rock’n’roll, in atitudine, mai ales. Cu un Cata Mocanu sigur pe vocea si charisma lui,  cu un Oigan hedonist printre riffuri narcisiste, cu un John Ciurea precaut alternandu-si forta tobelor, cu un Utu Pascu visandu-si bassul,  cu un Andras indragostit de clapele invaluite in stickere si cu un Mihai Iordache de studiat in cartile de muzica.  Rasfirati, dar inimosi, cei 100-150 de oameni din Fabrica,  au cantat din toti plamanii „1000 de chipuri”, „Morsa”, „Evil Eye”, insa, pentru o trupa care si-a aniversat 10 ani la Opera Romana, printr-un concert memorabil si care, in 2011, a avut un nou turneu in Germania si Elvetia, spatiul liber din fata scenei de aseara, ar putea fi un imbold important: e nevoie de mai mult riff (la propriu si la figurat). Mai ales, de la singura trupa rock cu saxofon din Romania.